Cioburi de oxigen

    … chiar asa? Da!

    Se pare ca da. Aruncati o privire aiciaici, aici sau aici. Urmariti clipul si haideti sa exprimam puncte de vedere in atentia europarlamentarilor romani.

    Am vazut tot felul de comentarii legate de discursul de aseara al Presedintelui. Ba ca e prea general, ba ca nu a curs sange, ba ca nu au fost atacuri and so on …

    Ce am inteles/retinut:

    1. Pretul reechilibrarii macroeconomice a fost platit in cea mai mare masura de catre populatie (si mediul de afaceri as spune eu).

    2. Partidele politice nu pot fi credibile decat in masura in care pun in practica rezultatele referendumului referitor la reducerea numarului de parlamentari la 300.

    3. Partidele politice y compris PD(L) sunt nereformate.

    4. Unii politicieni par aroganti prin modul de prezentare in public (sper ca magazinele second-hand sa nu ramana fara marfa in perioada asta :) ): referire aproape directa la un ministru al cabinetului.

    5. Va sprijini guvernul in continuarea reformelor structurale (nu guvernul Boc, doar guvernul).

    6. PD(L) ar putea fi mai bine condus. Asta o recunoaste multa lume iar varianta unui congres extraordinar dupa localele din vara trebuie luata serios in considerare daca se doresc ajustari/optimizari interne inainte de legislative.

    7. Ne place sau nu, indiferent de formula aflata la conducerea tarii, reformarea statului va trebui continuata.

    8. Locurile de munca reprezinta o prioritate, la fel si investitiile  iar transparenta cheltuirii banului public este o conditie obligatorie.

    9. Este nevoie de cooptarea in deciziile politice a societatii civile (in sfarsit as spune eu). Ma cam indoiesc ca se va intampla si in realitate dar, vorba orbului: “Sa vedem!“.

    10. Institutiile implicate in lupta anti-coruptie vor fi sprijinte in continuare (mi-ar fi placut sa fie incluse categoric in lista ANI si DNA)

    11. Presedintele si-a asumat niste erori de comunicare din trecut (in special conflictul cu Raed Arafat).

    12. Putea lipsi pasajul cu mineritul metalelor, nu avea si nu are ce cauta in discursul prezidential pana cand nu are loc o dezbatere serioasa si transparenta.

    PS. Pentru cine se intreaba de ce L este intre paranteze, raspunsul e foarte simplu: liberalismul a fost pus intre paranteze intr-un partid care, incet si sigur, s-a dus spre centru-stanga dezamagind cateva milioane de alegatori care au asteptat altceva decat ce au vazut in ultimii ani.

    Iata o reteta simpla ce permite formarea unei majoritati care poate aduce modificarile necesare la Constitutie.

    1. In semn de protest fata de situatia intolerabila din tara si pentru a forta declansarea alegerilor anticipate parlamentarii opozitiei isi depun demisiile din Senat respectiv Camera Deputatilor. Conform votului de la ultima motiune de cenzura opozitia are 215 parlamentari din cei 469.

    2. Alegerile anticipate au loc in cele 215 colegii ale demisionarilor deci principalul obiectiv politic al opozitiei este deja atins.

    3. Conform sondajelor existente si dupa o campanie electorala agresiva opozitia va castiga detasat, adjudecandu-si 60% (haideti sa fim generosi si sa le dam 65%) din mandatele puse in joc. Rezultat: USL ia 140 de mandate iar PDL doar 75. Ponta si Antonescu exulta: au castigat alegerile anticipate. Un alt obiectiv politic indeplinit.

    4. In parlament coalitia are 329 mandate iar USL 140.

    5. Constitutia poate fi modificata iar numarul de parlamentari este redus la 300. Multumim USL, ati facut si voi ceva util.

    PS. Va dati seama ce frisoane a avut “bunicuta” cand a auzit geniala idee a lui Gheorghe Nichita?

    Geniala replica ““Ori sa sa revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; …” a devenit extrem de actuala in ultimele luni de cand a revenit in discutie (ca si cum ar mai fi fost ceva de discutat) tema reducerii numarului de parlamentari la 300 (stati linistiti, e vorba de Romania nu de Sparta, vorbim despre parlamentari nu despre spartani), optiune exprimata intr-un referendum.

    In contextul demonstratiilor din ultimele zile mi-ar fi facut o deosebita placere sa aud de la cei care au devenit brusc foarte atenti la vocea poporului (unii dintre ei erau atenti si inainte de 89 numai ca foloseau microfoane sau telefonul fara fir: Voiculescu-Felix, proaspatul liberal Rosca Stanescu, etc…) sa aduca in discutie si aceasta tema.

    Mi-ar fi placut si ca impresionanta lista de ONG-uri care lupta din greu pentru “salvarea” democratiei din Romania sa isi treaca in lista de revendicari acest obiectiv. Din pacate nu l-am gasit, aruncati o privire, poate il gasiti Dvs (sunt unele puncte in care le dau dreptate, inclusiv cele legate de neparticiparea la consultari de circumstanta si asteptarea scuzelor de la cine trebuie sa le ceara; altele sunt cam fortate si cam prea inversunate/subiective/lipsite de argumente).

    Una peste alta,  netranspunerea in practica a votului popular este inca unul dintre bolovanii atarnati de gatul virtual al clasei politice din acest moment si tocmai din acest motiv  primenirea si profesionalizarea ei ar trebui sa reprezinte o prioritate iar fiecare voce care cere acest lucru merita salutata.

    PS. Ma refer la cele scrise aici de doamna senator Popa.

    Toata liderimea PDL a descoperit brusc necesitatea dialogului cu societatea civila, prezentata ca un fel de Mama Omida care rezolva toate problemele trecute, prezente si viitoare ale clasei politice. Cam tarziu dar e bine si acum daca intr-adevar exista intentia unui dialog si nu a teatrului ieftin(si prost) jucat pana acum.

    Ramane de vazut daca eventualul dialog va avea si efecte concrete: pentru a le obtine ar fi util ca cei trimisi de catre PDL pentru discutii sa aiba si mandatul de a transforma rezultatele dialogului in actiune politica tradusa prin actiuni/consultari ale executivului sau legislativului.

    Ca membru PDL, nu pot decat sa regret faptul ca un instrument generat in interiorul partidului (ma refer aici la comisiile de specialitate) a ratat oportunitatea de a interactiona cu anumite segmente ale societatii civile pe domenii punctuale. Rateul a fost generat de politizarea excesiva a acestor comisii care fusesera create intial pentru a atrage si expertiza neinregimentata politic (cel putin asta se intelege din statut). Nu a fost sa fie, acum culegem “roadele” si ca de obicei in ultimii ani injuraturile le incaseaza presedintele si premierul (lucru regretabil intrucat responsabili pentru ce se intampla astazi suntem atat noi cat si opozitia autista si lipsita de alternative a USL).

    Nu pot decat sa imi doresc ca in perioada urmatoare sa vad mai multa modestie si mai multa inclinare catre a privi si intelege ce se intampla in societatea romaneasca din partea celor pe care viata i-a pus temporar in situatia de a putea influenta viata concetatenilor lor. Daca vor ajunge si la concluzia ca Romania nu e compusa doar din oameni care au nevoie de ajutor social si ca exista (inca) o clasa mijlocie care se raporteaza la alte valori si pe care PDL a abandonat-o cu mult timp in urma, va fi cu atat mai bine (un editorial din Capital surprindea destul de bine un aspect al demonstratiilor din Piata Universitatii, compusa preponderent din bugetari, paziti de alti bugetari, dupa care seara faceau curat alti oameni platiti din bani publici).

    Pana atunci insa adresez felicitarile mele domnilor Voinescu, Paleologu, Preda precum si doamnei Macovei intrucat s-au comportat ca adevarati lideri la nivel national, nu ca alti colegi de-ai nostri care au stat pititi prin tufisuri doar doar va trece furtuna si se pot cocota inapoi pe scaunele lor.

    PS. Pentru cine mai avea vreun dubiu legat de lipsa de orizont si moralitate a USL va rog sa vizionati filmuletul de mai jos. Ei vor la putere … OMG :)

    Zilele trecute am trecut prin Mall si aproape m-am lovit cu nasul de un afis care mi-a indus instantaneu un sentiment irepresibil de mandrie locala si regionala: a durat ceva vreme dar pana la urma am reusit sa avem cel mai modern aeoport din zona.  Conform afisului, bineinteles, doar nu conform realitatii.

    In calitate de iesean, as indrazni sa sugerez baietilor creativi de la CJ (care ori dormeau pe o damigeana cand l-au compus ori erau la ora de etnobotanica) cateva modificari care sa puna mai bine in valoarea bijuteria tehnica si adevarata placa turnanta a turismului regional numita Aeroportul Iasi:

    1. Sa lase modestia la o parte si sa treaca pe harta destinatiilor si cursele regulate catre Dabuleni, Ciorogarla, Dagata si Calafat, destinatii exotice pe gustul amatorilor de “village-breaks” si turism extrem de tip “one-way” (gen printul Charles).

    2. Sa spuna lumii raspicat adevarul gol golut: aeroportul Iasi nu este cel mai modern din regiune ( a propos, care regiune?), este cel mai modern din Europa de Sud Est. Stim cu totii acest lucru trebuie doar sa facem auzit ragetul zimbrului, sa se cutremure muntii si sabia lui Stefan in vitrina ei din Stambul.

    3. Sa treaca pe afis, alaturi de siglele companiilor si silueta unui porc mistret intrucat aeroportul nostru este probabil singurul din Europa in care poti impusca un mistret cu avionul. In felul acesta il vom putea invita pe domnul Tiriac sa isi mute vanatoarea anuala la noi, invitatii domniei sale putand astfel sa experimenteze sentimentul unic al  doborarii animalului salbatic direct cu avioanele lor de business. E mai tare decat orice safari.

    Afis aeroport

    Cel mai modern aeroport !?

    Precum padurile virgine ale Romaniei au rezistat eroic la asaltul patriotic al drujbelor la fel si trotuarele din  imaginile de mai jos au rezistat asaltului demiurgic al administratiei Nichita reusind sa evite de-a lungul timpului orice contact cu secolul XXI. La cum arata mai ca ai putea spune ca sunt de pe vremea romanilor (desi daca le faceau romanii aratau probabil mai bine). Prin urmare propun ca in aceasta zona sa infiintam un “Walk of Shame” pentru a-i “cinsti” pe toti cei care au trecut, s-au uitat si nu au spus/facut nimic.

    Trotuar Vasile Lupu 2012

    Trotuar Vasile Lupu 2012

    Trotuar Vasile Lupu 2012

    Noi vrem pavele!

    Trotuar Vasile Lupu - ianuarie 2012

    Am profitat de un articol al doamnei Mungiu-Pippidi publicat pe www.contributors.ro (aici)  si mi-am expus cateva opinii legate de proaspata si prea putin discutata si citita lege a sanatatii. Doar copy&paste dar mai sunt multe lucruri de spus. In cazul de fata, cu parere de rau, nu am cum sa fiu de acord cu articolul doamnei Mungiu din motivele prezentate mai jos:

    1. Din cate stiu in lege este prevazuta plata contributiei la fondul de sanatate pentru toti cetatenii cu varsta cuprinsa intre 26 si varsta de pensionare, raportat la echivalentul a doua salarii brute in plata (pentru cei care nu sunt salariati, asa cum este cazul celor din mediul rural). Este sinucidere politica sa avansezi asta in an electoral dar este prevazut in lege. Probabil nu va rezolva problema finantarii dar va creste cu certitudine numarul celor care contribuie.

    2. Asumarea raspunderii pe aceasta lege este o greseala din cel putin doua motive:
    a. Este nevoie de o consultare a tuturor grupurilor interesate lucru care, in cazul asumarii va exclude cel putin doua direct implicate: pacientii si medicii.
    b. Ca act politic este sinucigas in special pentru mediul rural unde exista milioane de oameni care s-au obisnuit ca sanatatea reprezinta un serviciu gratuit si care se vor trezi in situatia de a trebui sa plateasca.

    3. Din punct de vedere al accesului asiguratorilor privati pe piata trebuia facuta cu 12 ani in urma, atunci cand CDR a scos o lege destul de buna dar care a fost distrusa foarte rapid de guvernul Nastase. Argumentul ca se vor privatiza spitalele in favoarea unora sau altora nu sta in picioare deloc intrucat, de fapt, in acest moment si in enorm de multe cazuri, infrastructura spitalelor din Romania este folosita in interes privat de catre sefi de clinici si alti medici cu posturi stabile in respectivele spitale.

    4. Salarizarea proasta a medicilor nu este neaparat rezultatul subfinantarii sistemului, poate reprezenta si rezultatul administrarii proaste a spitalelor si a folosirii ineficiente a infrastructurii si resurselor existente (implicit a fondurilor). Nu este acceptabil ca o zi de spitalizare (fara medicamente si ingijiri medicale) sa coste cat o camera dubla in regim 3 stele. Nu este deloc onorabil ca intr-o clinica franceza sa se efectueze de 4 ori mai multe interventii chirurgicale cu jumatate din personalul folosit intr-o clinica similara romaneasca.

    Aici nu mai este vorba nici de subfinantare si nici despre coruptie, este vorba de administratie de foarte proasta calitate perpetuata de-a lungul anilor de catre toti cei care “conduc” domeniul sanitar.

    De asemenea, nu cred ca am auzit foarte des ca ONG-uri si alte organizatii care pretind ca ii reprezinta pe medici (cum ar fi Colegiul Medicilor) sa aiba o pozitionare publica sistematica si constanta de-a lungul anilor in favoarea ameliorarii conditiilor de salarizare a medicilor si personalului medical.

    5. Exista riscuri ? Bineinteles ca exista si tocmai din acest motiv asumarea raspunderii este o eroare. Dezbaterea publica sugerata de presedintele Basescu este de dorit iar politicienii din executiv si legislativ ar putea arunca o privire peste ocean pentru a se inspira din metodologia de implementare a unui pachet de reforme in sistemul asigurarilor de sanatate initiat in 2010 de administratia Obama.

    Pe de alta parte, sunt si eu curios sa aflu cat de multe riscuri de sanatate publica prezinta situatia paradoxala in care, intr-o comunitate locala, numarul de paturi de cardiologie este mai mic decat cel alocat ORL si oftalmologie.

    6. Care este marea problema? Marea problema este ca aceasta reformare a sistemului va fi influentata de functionari si politicieni care au dovedit in 22 de ani ca pot ingenunchea un sistem. Marea problema este ca, in loc sa se inceapa constructia unor mecanisme transparente si independente politic care sa gestioneze aspectele tehnice ale reformei acestea sunt expediate din scurt inspre niste hotarari de guvern si norme de aplicare dependente exact de incompetenta celor mentionati la inceputul paragrafului (priviti din nou peste ocean sau solicitati ambasadei SUA informatii suplimentare, este fascinant ce e in curs de derulare in America).

    O alta mare problema este ca nu cred sa existe in acest moment in administratia noastra structuri capabile sa ofere date statistice valide si validate metodologic, utilizabile de catre decidentii politici (“garbage in, garbage out” spune o glumita a statisticienilor).

    Ar mai fi multe de spus dar ma opresc, nu inainte de a spune ca in acest caz nu pot fi de acord cu doamna Mungiu Pippidi (nu ca ar avea mare importanta).

    _____

    Raspuns (in)direct unui utilizator.

    Domnule Facebook User,

    Cred ca mi-am exprimat destul de explicit criticile legate de actualul proiect al legii:

    1. Insuficenta consultare a doua grupuri tinta: pacienti si medici.
    2. Lipsa de calitate a informatiilor statistice care sa fundamenteze deciziile politice (luati in calcul faptul ca inca nu stim rezultatele recensamantului).
    3. Implementarea legii urmeaza sa fie facuta tocmai de catre cei care au esuat in modernizarea sistemului de sanatate din Romania (adica functionarii MS pe care, personal, i-as concedia si maine in proportie de 80%).
    4. Lipsa unor structuri independente care sa gestioneze aspectele tehnice legate de implementarea legii.

    Pe de alta parte, va spun sincer ca mi-as dori sa prind ziua in care sa vad un anunt prin care cineva strange bani ca sa isi trateze o ruda in Romania. Deocamdata, toate anunturile prin care se colecteaza bani sunt pentru interventii medicale care sunt facute in alte tari (oare de ce?).

    Mi-as mai dori ca proprietarii spitalului din Viena unde se trateaza atat de multi romani sa cumpere vreo cateva spitale din Romania si sa furnizeze aceleasi servicii folosind specialisti romani bine platiti.

    Nu va mai spun ca mi-as dori ca in orice spital din Romania, atunci cand ajungi sa te internezi, sa nu trebuiasca sa te gandesti la cat te va costa.

    Este foarte bine sa existe critici, orice critica, daca are sens, nu poate decat sa aduca un plus de valoare si tocmai acesta este rolul unei consultari publice (sper din tot sufletul ca acest articol si comentariile sa fie citite de oameni cu putere de decizie).

    In incheiere, as dori sa va spun domnule Facebook User o experienta personala: cu mult timp in urma, uitandu-ma in foile de observatie ale unor pacienti am remarcat cu stupoare ca mai multe cazuri de cancer esofagian erau externate din clinica, dupa 2-3 saptamani de internare si tratament cu vitamine (doar atat fiindca asa erau vremurile) cu remarca “stare generala ameliorata”. Faceti un exercitiu de imaginatie si incercati sa plasati ca pacient o ruda de-a dumneavoastra, eu cred ca va veti dori ca acest lucru sa nu se mai inample vreodata in Romania, indifierent de circumstante, de cine este presedinte, subsecretar de stat and so on.

    Cat despre medici care ar trebui laudati eu cred ca nu doar domnul Arafat ar trebui laudat, cred ca exista de mii de medici care ar trebui laudati fiindca si-au facut datoria in conditii vitrege. Este meritul lor si nu al sistemului ca au reusit sa creasca speranta de viata in Romania. I-as propune doamnei Mungiu-Pippidi sa construiasca la SAR o lista cu medici romani care au publicat in reviste ISI, rezultatele sa fie facute publice iar medicii respectivi sa fie promovati ca lideri ai comunitatii medicale din Romania. Tot ne plangem ca nu avem lideri, dar ei sunt printre noi si nu au plecat din tara.

    Dupa cum se poate vedea in imagine reteaua de iluminat public a municipiului Iasi s-a mai imbogatit cu un stalp plasat in mod strategic pe spatiul carosabil. El va oferi cetatenilor pietoni  nu doar lumina ci si o protectie sporita la traversarea pe zebra.

    Ce nu este amuzant in aceasta fotografie este ca respectivul stalp urmeaza sa fie platit din banii contribuabililor astfel incat, alaturi de indolenta si lacomie suntem pusi sa finantam si prostia.

    An: 2012. Luna: ianuarie. Oras: Iasi. Primar: Gh. Nichita (din pacate pentru noi toti).

    Extindere iluminat public - Iasi - 2012

    Stalp in carosabil - Iasi - Str. Ciurchi

    Inca de pe vremea celebrelor cataloage Neckerman persista in subconstientul colectiv o oarecare fascinatie fata de Germania, tara cu o limba atat de greu de inteles dar cu produse atat de usor de cumparat. Am sesizat aceasta apropiere si acum cativa ani, cand, pe panoul unde erau afisate cursele care plecau din autogara Canta se insiruiau la fel de firesc precum rasaritul soarelui urmatoarele destinatii: … Erbiceni, Frankfurt, Grajduri… .

    Mai nou, putem regasi fragmente din spiritul german si in tramvaiele pe care primarul Nichita si RATP-ul sau falimentar le-au primit de pomana din Germania. Oare este chiar atat de dificil sa inlocuiesti niste etichete in limba germana cu traducerile in limba romana? Oare este chiar atat de dificil sa inlocuiesti schema retelei de tramvaie din Stuttgart cu cea a orasului Iasi? Nu e greu deloc, foarte greu este sa scoti din administratia patronata de Nichita indolenta, nepasarea si lipsa de bun simt. Va puteti imagina in niste tramvaie care circula in Stuttgart inscriptii in limba romana? Eu nu reusesc.

    Tramvai Iasi

    Inscriptii in tramvai RATP

    I-as sugera domnului primar “de Stuttgart” (ar vrea el…) ca macar intr-o zi sa coboare din masina cu care face naveta la servici si de manuta cu dl. director Gherca sa urce intr-un tramvai RATP in care sa priveasca fix imaginea de mai jos timp de vreo 30 de minute, poate le vine in sfarsit vreo idee de pe urma careia sa beneficieze si iesenii (cum ar fi, de exemplu, promovarea transportului public din Iasi).

    Retea transport Stuttgart

    Tramvai RATP 2012 - reteaua de transport public din Stuttgart

    Si fiindca am pomenit despre bunul simt care lipseste la unii m-am bucurat sa constat prezenta lui printre concetatenii nostri atunci cand, un domn mai in varsta a fost ajutat la coborarea caruciorului de cumparaturi de catre un cetatean cu aspect mai mult decat necajit. O manifestare spontana si naturala de buna crestere pe care m-am bucurat sa o vad intr-un tramvai din orasul meu, Iasi.