Cioburi de oxigen

Orice om care a avut cat de cat de-a face cu cercetarea iti poate spune cateva nume de publicatii unde simpla aparitie a unui articol reprezinta un moment de referinta in cariera: Science, Nature, The Lancet, etc…

Este rusinos pentru noi ca tara sa fim mentionati intr-o revista prezenta in aproape toate bibliotecile din lume  in legatura cu un scandal de plagiat in care este implicat un minstru al educatiei. Faptul ca dl. Mang nu s-a obosit sa raspunda solicitarilor revistei spune suficient de mult despre domnia sa.

“Mang did not respond to Nature’s requests for comment on the allegations, but has told Romanian newspapers that the claims are politically inspired. He has pledged to resign if experts can prove the allegations to be true.”

Faptul ca aceasta mentionare a tarii noastre vine dupa un interviu al domnului Funeriu din perioada in care se lupta cu turma de mamuti in interiorul careia zburda si domnul Mang este cu atat mai rusinos.

Nu stiu daca celor din USL le va iesi pasienta cu restituirile, reintregirile si reciclarile. Deocamdata le iese de minune partea cu facutul tarii de ras. Ma mira si tacerea tovarasului Iliescu, cel care nu pierde nici o ocazie sa ne explice ce si cum cu democratia ar fi putut sa profite de experienta sa ca director al Editurii Tehnice si sa explice poporului ca acest ordinar plagiat capitalist, marturie a degradarii societatii romanesti si instinctelor primitive de parvenire, a intinat idealurile  plagiatului comunist, nationalist si pentru popor practicat la scara larga in vremurile acelea ca politica de stat.

Pana una alta, dupa cum bine scrie dl. Tapalaga, generalul Google, internetul si cativa oameni entuziasti au reusit sa puna lucrurile la punct mult mai bine si mai eficient decat se pare ca reusesc politicienii.

A inceput campania: afise, declaratii taioase, taceri ciudate, asfaltari, Dexia, conducte, proiecte, prioritate de stanga, prioritate de dreapta, eu sunt cel bun ceilalti sunt cei rai, parcari, tramvaie, autobuze, caini, gigacalorii, parcuri, autorizatii, noi iubim Iasul, ba noi iubim Iasul, noi il iubim mai mault decat voi, ajutoare sociale, guvernul e de vina, guvernul a fost de vina, guvernul va fi de vina, nu conteaza ce intrebari aveti voi noi avem si intrebarile si raspunsurile s.a.m.d.

In tot acest vacarm nu e de mirare ca trecem cu vederea unele subiecte care parca nu par la fel de importante ca politica romaneasca. Am auzit acum cateva luni la RFI un interviu cu directorul teatrului “La Huchette” in care acesta povestea despre problemele financiare cu care se confrunta precum si despre riscul de a inchide teatrul datorita imposibilitatii asigurarii bugetului de functionare (evaluat undeva la 70000 euro anual).

Ce reprezinta acest teatru pentru ieseni sau romani? Eu cred ca reprezinta destul de mult intrucat este un teatru din centrul Parisului in care sunt jucate doua dintre piesele lui Eugen Ionescu: Cantareata cheala  (din 1957) si Lectia (din 1958).

Oare o comunitate ca a noastra poate gasi resursele sa ajute acest teatru aflat in dificultate? Oare putem lansa din Iasi inca un semnal de alarma in atentia Ministerului Culturii? Oare putem gasi in resursele putine ale bugetului municipiului Iasi o suma cu care sa contribuim la sustinerea acestei institutii de cultura? Sa vedem.

Mai multe informatii gasiti aici si aici

Cam asa ar fi raspuns  supusii lui Stefan daca acesta, in pauza dintre doua batalii sau doua sprituri, i-ar fi intrebat pe cei care mestereau la una din bisericile sale cum mai merge treaba. Pe vremea aceea era chiar indicata copierea maestrilor cat mai precis posibil.

Domnul de la PSD care a ajuns printr-o intamplare ministru al educatiei in Romania (sinistra ironie) se pare ca a vazut lumina zilei cu cateva secole mai tarziu decat trebuia si din pacate pentru noi, nefiind inventate salturile in timp, el nu poate fi trimis acolo unde ii este locul ci doar la Oradea. Ajuns acolo domnia sa va continua sa fericeasca generatii peste generatii de studenti cu tot felul de cursuri de “Copy&Paste” urmand probabil ca in perioada care urmeaza sa scoata si o carte “Copy&Paste for Dummies” (tiparita bineinteles la una din prestigioasele edituri care au populat in ultimii 20 de ani CV-urile regimentelor de profesori universitari din Romania).

Ma asteptam la reactii mai prompte si transante din partea comunitatilor universitare din Romania, se pare ca ele intarzie sa apara. Oare de ce?

Ma asteptam si la o reactie din partea domnilor Ponta si Antonescu (domnul Antonescu, daca va mai aduceti aminte, este cel cu bunul simt & …. ), ea intarzie sa apara. Oare de ce?

Sunt foarte curios daca in perioada urmatoare vom asista la aceeasi coalizare a mediocritatilor care au nenorocit Romania in ultimele zeci de ani sau societatea, universitatea si clasa politica romaneasca se vor dezmetici in cele din urma si vor acorda generatiilor care vin sansa de a-si continua calatoria pe drumul (perfectibil) deschis acum cativa ani de catre dl. Funeriu si toti ceilalti care l-au sustinut in reformarea invatamantului romanesc.

Felicitari doamnei Monica Macovei care, prin succesul obtinut ieri in Parlamentul European, a facut cinste Romaniei. Felicitari tuturor europarlamentarilor care au sustinut amanarea descarcarii de gestiune pentru cele 3 agentii europene semnalate ca avand probleme de catre doamna Macovei.

Votul de ieri reprezinta un semnal clar pe care ar trebui sa il inteleaga si politicienii romani atunci cand au tendinta sa bagatelizeze in stil balcanic impactul conflictelor de interese in gestionarea afacerilor publice. Votul de ieri reprezinta si o confirmare a importantei noului cod etic adoptat de PDL (sper ca linkul sa puncteze catre documentul corect) anul trecut la insistentele doamnei Macovei si ale altor politicieni care cred in principiile promovate de catre domnia sa.

Draga Cip,

Am citit ultima ta postare de pe blog si trebuie sa marturisesc ca am fost putin dezamagit intrucat, daca prima ta replica dupa plecare am putut sa o plasez in contextul frustrarilor nascute in urma renuntarii la un partid in care ai pus mult suflet, continuarea razboiului nefericit pe care il porti cu domnul profesor Oprea mi se pare neinsiprata si nu te caracterizeaza ca om.

Te rog sa te opresti si sa incerci sa faci o perioada abstractie de influentele din jurul tau. Dupa cum spuneam cu ceva vreme in urma referitor la opiniile domnului Lazaroiu, ar fi fost bine ca domnia sa sa fi facut campanie macar jumatate din cat a facut domnul Oprea in Iasi inainte de a deschide gura pentru a emite pretioase panseuri si analize care, timpul o dovedeste deja, au cam tot atata greutate cat si autorul lor.

In rest, vorba bannerului: Iasul are prioritate! Sau ar fi mai bine: Iasul are prioritate? Vom vedea.

Domnul profesor Oprea a exprimat astazi un punct de vedere referitor la plecarile pe banda rulanta din PDL. In mare parte are dreptate dar … mai exista si exceptii.

Multi dintre cei la care se refera sunt oameni care la un moment dat, din motive diverse, au decis sa se implice in politica, au avut ceva activitate si au mai obtinut si niste rezultate de pe urma carora au beneficiat si ei dar si cei aflati peste ei in ierarhia de partid. Nu este ceva rau ca, in masura in care competentele profesionale o permit, persoane implicate politic sa acceada la functii publice.

Intrucat PDL nu a oferit niciodata vreo ancora ideologica puternica si nici nu a prea functionat ca o organizatie moderna este de inteles ca principalele puncte de reper ale multora au ajuns sa se limiteze de-a lungul timpului la interesele personale/profesionale iar asta nu din cauza ca si-au dorit asa ceva.

Decizia recenta a lui Cip Paraschiv m-a intristat si cred ca plecarea sa se putea produce si fara textul rautacios si destul de incorect de pe blog. Organizatia a pierdut un om bun si este pacat, indiferent daca s-a dus la USL, pe Marte sau acasa. M-as bucura sa vad si o abordare mai echilibrata in asemenea cazuri, nu doar demonizarea si stergerea cu buretele a tot ce a facut bun omul acela de-a lungul timpului.

Eu personal ii multumesc lui Cip pentru tot ceea ce a facut in PDL in ultimii ani (altii ar trebui sa ii multumeasca si pentru ceea ce a facut in PD) si ii multumesc si pentru multele ore in care schimbam impresii si vise despre cum ar trebui sau cum va fi candva partidul in care ne regasisem amandoi dupa fuziunea nefericita dintre PD si PLD. Pe vremea aceea, noi, cei “aterizati” din PLD nu gasisem foarte multi prieteni in PD. Cip Paraschiv a fost atunci unul dintre putinii si ii multumesc pentru asta. Nu pot sa ii urez succes intrucat a migrat la adversarii nostri politici (bon, in masura in care ceea ce sa intampla in zilele noastre mai are vreo legatura cu politica ) dar cred ca este corect sa il respect ca adversar si ca om.

In final, legat de subiectul “tradare”: de ce nu pot sta la masa cu unul care pleaca de la PDL la USL dar pot sta la masa cu unul care pleaca de la PSD la PDL? Stiu ca e o intrebare la care nu se poate raspunde dar macar gandul la ea ar putea induce mai multa moderatie.

M-am pomenit mentionat pe blogul domnului Bratescu intr-un material preelectoral si ma simt dator sa ii ofer cateva detalii care aduc un plus de precizie informatiilor prezentate.

“3. Catalin Toma, unul din consilierii activi ai PDL-ului, e pus în batjocură pe locul 27 pe lista pentru Consiliul Local. L-am întrebat azi, în cadrul emisiunii lui Florin Ghetau de la Tele M, pe domnul Gabriel Grigore , cum s-a ajuns la aceasta clasare. “Niște sensibilități”. Având în vedere că domnul Toma a fost unul dintre apropiații lui Marius Spânu, șeful filialei municipale, dar și director la Institutul de Igienă ( numele e prescurtat) de pe strada Victor Babeș, mă așteptam ca acesta să ocupe un loc eligibil.

Poate lucrările de renovare desfășurate în ultimii ani la Institut nu l-au satisfăcut din punct de vedere estetic  pe domnul Spânu ?“

Acum precizarile.

1. Orice loc pe lista PDL este onorant, conteaza insa si cine se mai afla pe lista. Pozitia 27 pe lista a fost o optiune 100% personala, luata in fuga in dimineata zilei de 1 mai. A fost o decizie gresita si am decis sa o corectez prin retragerea candidaturii. Motivele sunt mai multe dar, in linii mari, as spune ca discrepanta dintre idealuri si realitate a fost prea mare.

2. “Niste sensibilitati”. Dupa cum spuneam distanta dintre asteptari si realitate s-a marit in loc sa se micsoreze in timp iar dezamagirile au venit din directiile la care ma asteptam cel mai putin.

3. Institutul de Igiena. Am fost nominalizat la inceputul lui 2009 pentru a ocupa functia de director al Institutului de Igiena. Acest lucru nu s-a materializat insa niciodata (spre parerea mea de rau intrucat acolo se puteau face enorm de multe lucruri pe partea de statistica oncologica si epidemiologie, domeniu in care am lucrat o perioada si care inca ma mai preocupa tangential). Nefiind director nici macar cat a fost Geoana presedinte am facut ceea ce fac milioane de alti romani din tara asta: am dat cu ghebul in sectorul privat si am platit taxe la stat (lucru pe care vi-l doresc si dumneavoastra pentru a putea vedea cine sunt de fapt noii chiaburi ai Romaniei).

4. Mentionarea lucrarilor de renovare si al nu stiu carui interes al domnului Spanu legat de acestea va dezonoreaza iar aici nu am altceva de adaugat.

Va doresc succes in campanie si informatii mai exacte in viitor.

Astazi dl. Oprescu a inaugurat vesel o statuie de bronz care, in opinia autorilor, l-ar reprezenta pe stramosul nostru foarte indepartat (un fel de stra stra … bunic) tinand in brate o catea scoasa din lada frigorifica. Mie imi este oarecum mila de bunelu Traian ca l-au expus in pielea goala pe treptele Muzeului National de Istorie. Macar un sort si un tricou de la Europa sa ii fi dat sa nu mai rada oamenii de el. Probabil ca autorul a incercat sa se transpuna in pielea personajului si a ajuns la concluzia ca una din pasiunile imparatului era plimbarea in pielea goala pe strazi cu unul din animalele favorite scoase din congelator/ghetarie.

Trebuie sa recunosc ca nu am ajuns inca la nivelul care sa imi permita sa apreciez genul asta de arta iar inca un mandat al domnului Oprescu ar putea sa insemne o galerie intreaga de personalitati istorice care sa isi etaleze nuditatea si animalele preferate pe scarile muzeului sau (putin probabil dar nu imposibil) facand treaba mica pe dupa un stalp de la intrare.

Traian and his ...

Sursa: fotografie Hotnews/Agerpres

Prin urmare, ca fost rezident in Bucuresti ii doresc mult succes domnului Nicusor Dan care si-a depus astazi candidatura la Primaria Capitalei. Nu stiu daca va castiga dar poate va reusi sa transmita mesajul ca a fi primarul unui mare oras nu inseamna ca trebuie sa il umpli de betoane sau alte bazaconii.

Daca aveti prieteni sau rude in Bucuresti rugati-i sa il asculte iar daca le place ceea ce aud sa mearga sa il voteze. Dupa parerea mea reprezinta o sansa reala pentru capitala si poate un semnal si pentru celelalte mari orase ale tarii, victime nevinovate ale unei clase politice rancezite si mult prea sensibila la cantecul de sirena al banilor.

Ieri dupa amiaza am primit prin email convocarea pentru o sedinta extraordinara de Consiliu Local ce ar urma sa se desfasoare miercuri, 11 aprilie.

Oarecum mirat de aparenta urgenta a sedintei am deschis ordinea de zi. Surpriza: un singur punct.

Ceea ce ar putea fi amuzant dar nu este intrucat arata improvizatia si incompetenta cu care este condus orasul de catre administratia Nichita e locul liber marcat prin …. la suprafata de teren care face obiectul hotararii pe care consilierii locali ar trebui sa o voteze.

Presupun ca fiind vorba de un proiect pentru care dl. primar a primit chiar si un premiu pentru dezvoltare urbana in urma cu cateva luni macar suprafata alocata acestuia ar fi trebui sa fie cunoscuta. Se pare ca nu este cazul.

Le doresc mult succes tuturor colegilor consilieri care intentioneaza sa voteze punctele lui Nichita.

PROIECTE DE HOTĂRÂRI:

1. Proiect de hotărâre privind trecerea din domeniul public al Municipiului Iaşi în domeniul prival al Municipiului Iaşi a terenurilor in suprafata de ………, delimitate de Str. Palat, Str. Sf. Constantin si Elena, Str. Sf. Lazăr si Str. Anastasie Panu;

Astazi s-a facut din nou dovada ca anumiti oameni au gresit cand au ales sa se inscrie in PDL. Excluderea domnului Preda nu face decat sa certifice acest lucru iar singura intrebare pe care mi-o pun ca simplu membru este  daca vreodata acest partid care incepe sa semene din ce in ce mai mult cu o girueta va fi capabil sa refaca legaturile cu cei care le-au acordat increderea in 2008.

Ziua de astazi ramane o zi neagra in scurta istorie a partidului si fiindca s-a dovedit ca certitudinile si orgoliile prea mari ale unor personalitati mult prea mici pentru functiile pe care le ocupa se pot transforma in arme contra unor voci critice.

Domnule Cristian Preda, ca membru PDL sunt in continuare mandru sa ma consider coleg cu Dumneavoastra.